Conjugation of iniția
to initiate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | inițiez |
| tu | inițiezi |
| el / ea | inițiază |
| noi | inițiem |
| voi | inițiați |
| ei / ele | inițiază |
Imperfect
| eu | inițiam |
| tu | inițiai |
| el / ea | iniția |
| noi | inițiam |
| voi | inițiați |
| ei / ele | inițiau |
Perfectul simplu
| eu | inițiai |
| tu | inițiași |
| el / ea | iniție |
| noi | inițiarăm |
| voi | inițiarăți |
| ei / ele | inițiară |
Mai mult ca perfectul
| eu | inițiasem |
| tu | inițiaseși |
| el / ea | inițiase |
| noi | inițiaserăm |
| voi | inițiaserăți |
| ei / ele | inițiaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să inițiez |
| tu | să inițiezi |
| el / ea | să inițieze |
| noi | să inițiem |
| voi | să inițiați |
| ei / ele | să inițieze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | inițiază |
| voi | inițiați |
Negativ
| tu | nu nu iniția |
| voi | nu nu inițiați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a iniția |
Gerunziu
| — | inițiind |
Participiu
| — | inițiat |