Conjugation of incrimina
to incriminate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | incriminez |
| tu | incriminezi |
| el / ea | incriminează |
| noi | incriminăm |
| voi | incriminați |
| ei / ele | incriminează |
Imperfect
| eu | incriminam |
| tu | incriminai |
| el / ea | incrimina |
| noi | incriminam |
| voi | incriminați |
| ei / ele | incriminau |
Perfectul simplu
| eu | incriminai |
| tu | incriminași |
| el / ea | incrimină |
| noi | incriminarăm |
| voi | incriminarăți |
| ei / ele | incriminară |
Mai mult ca perfectul
| eu | incriminasem |
| tu | incriminaseși |
| el / ea | incriminase |
| noi | incriminaserăm |
| voi | incriminaserăți |
| ei / ele | incriminaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să incriminez |
| tu | să incriminezi |
| el / ea | să incrimineze |
| noi | să incriminăm |
| voi | să incriminați |
| ei / ele | să incrimineze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | incriminează |
| voi | incriminați |
Negativ
| tu | nu nu incrimina |
| voi | nu nu incriminați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a incrimina |
Gerunziu
| — | incriminând |
Participiu
| — | incriminat |