Conjugation of hărști
to alternative form of hărșni Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | hărștesc |
| tu | hărștești |
| el / ea | hărștește |
| noi | hărștim |
| voi | hărștiți |
| ei / ele | hărștesc |
Imperfect
| eu | hărșteam |
| tu | hărșteai |
| el / ea | hărștea |
| noi | hărșteam |
| voi | hărșteați |
| ei / ele | hărșteau |
Perfectul simplu
| eu | hărștii |
| tu | hărștiși |
| el / ea | hărști |
| noi | hărștirăm |
| voi | hărștirăți |
| ei / ele | hărștiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | hărștisem |
| tu | hărștiseși |
| el / ea | hărștise |
| noi | hărștiserăm |
| voi | hărștiserăți |
| ei / ele | hărștiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să hărștesc |
| tu | să hărștești |
| el / ea | să hărștească |
| noi | să hărștim |
| voi | să hărștiți |
| ei / ele | să hărștească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | hărștește |
| voi | hărștiți |
Negativ
| tu | nu nu hărști |
| voi | nu nu hărștiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a hărști |
Gerunziu
| — | hărștind |
Participiu
| — | hărștit |