Conjugation of hățui
to bridle Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | hățuiesc |
| tu | hățuiești |
| el / ea | hățuiește |
| noi | hățuim |
| voi | hățuiți |
| ei / ele | hățuiesc |
Imperfect
| eu | hățuiam |
| tu | hățuiai |
| el / ea | hățuia |
| noi | hățuiam |
| voi | hățuiați |
| ei / ele | hățuiau |
Perfectul simplu
| eu | hățuii |
| tu | hățuiși |
| el / ea | hățui |
| noi | hățuirăm |
| voi | hățuirăți |
| ei / ele | hățuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | hățuisem |
| tu | hățuiseși |
| el / ea | hățuise |
| noi | hățuiserăm |
| voi | hățuiserăți |
| ei / ele | hățuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să hățuiesc |
| tu | să hățuiești |
| el / ea | să hățuiască |
| noi | să hățuim |
| voi | să hățuiți |
| ei / ele | să hățuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | hățuiește |
| voi | hățuiți |
Negativ
| tu | nu nu hățui |
| voi | nu nu hățuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a hățui |
Gerunziu
| — | hățuind |
Participiu
| — | hățuit |