Conjugation of fulgura
to fulgurate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | fulgurez |
| tu | fulgurezi |
| el / ea | fulgurează |
| noi | fulgurăm |
| voi | fulgurați |
| ei / ele | fulgurează |
Imperfect
| eu | fulguram |
| tu | fulgurai |
| el / ea | fulgura |
| noi | fulguram |
| voi | fulgurați |
| ei / ele | fulgurau |
Perfectul simplu
| eu | fulgurai |
| tu | fulgurași |
| el / ea | fulgură |
| noi | fulgurarăm |
| voi | fulgurarăți |
| ei / ele | fulgurară |
Mai mult ca perfectul
| eu | fulgurasem |
| tu | fulguraseși |
| el / ea | fulgurase |
| noi | fulguraserăm |
| voi | fulguraserăți |
| ei / ele | fulguraseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să fulgurez |
| tu | să fulgurezi |
| el / ea | să fulgureze |
| noi | să fulgurăm |
| voi | să fulgurați |
| ei / ele | să fulgureze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | fulgurează |
| voi | fulgurați |
Negativ
| tu | nu nu fulgura |
| voi | nu nu fulgurați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a fulgura |
Gerunziu
| — | fulgurând |
Participiu
| — | fulgurat |