Conjugation of fuduli
to boast, to be proud Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | fudulesc |
| tu | fudulești |
| el / ea | fudulește |
| noi | fudulim |
| voi | fuduliți |
| ei / ele | fudulesc |
Imperfect
| eu | fuduleam |
| tu | fuduleai |
| el / ea | fudulea |
| noi | fuduleam |
| voi | fuduleați |
| ei / ele | fuduleau |
Perfectul simplu
| eu | fudulii |
| tu | fuduliși |
| el / ea | fuduli |
| noi | fudulirăm |
| voi | fudulirăți |
| ei / ele | fuduliră |
Mai mult ca perfectul
| eu | fudulisem |
| tu | fuduliseși |
| el / ea | fudulise |
| noi | fuduliserăm |
| voi | fuduliserăți |
| ei / ele | fuduliseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să fudulesc |
| tu | să fudulești |
| el / ea | să fudulească |
| noi | să fudulim |
| voi | să fuduliți |
| ei / ele | să fudulească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | fudulește |
| voi | fuduliți |
Negativ
| tu | nu nu fuduli |
| voi | nu nu fuduliți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a fuduli |
Gerunziu
| — | fudulind |
Participiu
| — | fudulit |