Conjugation of fuga
[ˈfuɡə]third-person singular/plural present subjunctive of fugi Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | fug |
| tu | fugi |
| el / ea | fugă |
| noi | fugăm |
| voi | fugați |
| ei / ele | fugă |
Imperfect
| eu | fugam |
| tu | fugai |
| el / ea | fuga |
| noi | fugam |
| voi | fugați |
| ei / ele | fugau |
Perfectul simplu
| eu | fugai |
| tu | fugași |
| el / ea | fugă |
| noi | fugarăm |
| voi | fugarăți |
| ei / ele | fugară |
Mai mult ca perfectul
| eu | fugasem |
| tu | fugaseși |
| el / ea | fugase |
| noi | fugaserăm |
| voi | fugaserăți |
| ei / ele | fugaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să fug |
| tu | să fugi |
| el / ea | să fuge |
| noi | să fugăm |
| voi | să fugați |
| ei / ele | să fuge |
Imperativ
Afirmativ
| tu | fugă |
| voi | fugați |
Negativ
| tu | nu nu fuga |
| voi | nu nu fugați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a fuga |
Gerunziu
| — | fugând |
Participiu
| — | fugat |