Conjugation of diviniza
to adore, to love Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | divinizez |
| tu | divinizezi |
| el / ea | divinizează |
| noi | divinizăm |
| voi | divinizați |
| ei / ele | divinizează |
Imperfect
| eu | divinizam |
| tu | divinizai |
| el / ea | diviniza |
| noi | divinizam |
| voi | divinizați |
| ei / ele | divinizau |
Perfectul simplu
| eu | divinizai |
| tu | divinizași |
| el / ea | diviniză |
| noi | divinizarăm |
| voi | divinizarăți |
| ei / ele | divinizară |
Mai mult ca perfectul
| eu | divinizasem |
| tu | divinizaseși |
| el / ea | divinizase |
| noi | divinizaserăm |
| voi | divinizaserăți |
| ei / ele | divinizaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să divinizez |
| tu | să divinizezi |
| el / ea | să divinizeze |
| noi | să divinizăm |
| voi | să divinizați |
| ei / ele | să divinizeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | divinizează |
| voi | divinizați |
Negativ
| tu | nu nu diviniza |
| voi | nu nu divinizați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a diviniza |
Gerunziu
| — | divinizând |
Participiu
| — | divinizat |