Conjugation of dibăci
to discover Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | dibăcesc |
| tu | dibăcești |
| el / ea | dibăcește |
| noi | dibăcim |
| voi | dibăciți |
| ei / ele | dibăcesc |
Imperfect
| eu | dibăceam |
| tu | dibăceai |
| el / ea | dibăcea |
| noi | dibăceam |
| voi | dibăceați |
| ei / ele | dibăceau |
Perfectul simplu
| eu | dibăcii |
| tu | dibăciși |
| el / ea | dibăci |
| noi | dibăcirăm |
| voi | dibăcirăți |
| ei / ele | dibăciră |
Mai mult ca perfectul
| eu | dibăcisem |
| tu | dibăciseși |
| el / ea | dibăcise |
| noi | dibăciserăm |
| voi | dibăciserăți |
| ei / ele | dibăciseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să dibăcesc |
| tu | să dibăcești |
| el / ea | să dibăcească |
| noi | să dibăcim |
| voi | să dibăciți |
| ei / ele | să dibăcească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | dibăcește |
| voi | dibăciți |
Negativ
| tu | nu nu dibăci |
| voi | nu nu dibăciți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a dibăci |
Gerunziu
| — | dibăcind |
Participiu
| — | dibăcit |