Conjugation of dezvinovăți
exculpate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | dezvinovățesc |
| tu | dezvinovățești |
| el / ea | dezvinovățește |
| noi | dezvinovățim |
| voi | dezvinovățiți |
| ei / ele | dezvinovățesc |
Imperfect
| eu | dezvinovățeam |
| tu | dezvinovățeai |
| el / ea | dezvinovățea |
| noi | dezvinovățeam |
| voi | dezvinovățeați |
| ei / ele | dezvinovățeau |
Perfectul simplu
| eu | dezvinovății |
| tu | dezvinovățiși |
| el / ea | dezvinovăți |
| noi | dezvinovățirăm |
| voi | dezvinovățirăți |
| ei / ele | dezvinovățiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | dezvinovățisem |
| tu | dezvinovățiseși |
| el / ea | dezvinovățise |
| noi | dezvinovățiserăm |
| voi | dezvinovățiserăți |
| ei / ele | dezvinovățiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să dezvinovățesc |
| tu | să dezvinovățești |
| el / ea | să dezvinovățească |
| noi | să dezvinovățim |
| voi | să dezvinovățiți |
| ei / ele | să dezvinovățească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | dezvinovățește |
| voi | dezvinovățiți |
Negativ
| tu | nu nu dezvinovăți |
| voi | nu nu dezvinovățiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a dezvinovăți |
Gerunziu
| — | dezvinovățind |
Participiu
| — | dezvinovățit |