Conjugation of dezlănțui
to unleash, unbridle, release, set free Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | dezlănțui |
| tu | dezlănțui |
| el / ea | dezlănțuie |
| noi | dezlănțuim |
| voi | dezlănțuiți |
| ei / ele | dezlănțuie |
Imperfect
| eu | dezlănțuiam |
| tu | dezlănțuiai |
| el / ea | dezlănțuia |
| noi | dezlănțuiam |
| voi | dezlănțuiați |
| ei / ele | dezlănțuiau |
Perfectul simplu
| eu | dezlănțuii |
| tu | dezlănțuiși |
| el / ea | dezlănțui |
| noi | dezlănțuirăm |
| voi | dezlănțuirăți |
| ei / ele | dezlănțuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | dezlănțuisem |
| tu | dezlănțuiseși |
| el / ea | dezlănțuise |
| noi | dezlănțuiserăm |
| voi | dezlănțuiserăți |
| ei / ele | dezlănțuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să dezlănțui |
| tu | să dezlănțui |
| el / ea | să dezlănțuie |
| noi | să dezlănțuim |
| voi | să dezlănțuiți |
| ei / ele | să dezlănțuie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | dezlănțuie |
| voi | dezlănțuiți |
Negativ
| tu | nu nu dezlănțui |
| voi | nu nu dezlănțuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a dezlănțui |
Gerunziu
| — | dezlănțuind |
Participiu
| — | dezlănțuit |