Conjugation of decarta
discard Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | decartez |
| tu | decartezi |
| el / ea | decartează |
| noi | decartăm |
| voi | decartați |
| ei / ele | decartează |
Imperfect
| eu | decartam |
| tu | decartai |
| el / ea | decarta |
| noi | decartam |
| voi | decartați |
| ei / ele | decartau |
Perfectul simplu
| eu | decartai |
| tu | decartași |
| el / ea | decartă |
| noi | decartarăm |
| voi | decartarăți |
| ei / ele | decartară |
Mai mult ca perfectul
| eu | decartasem |
| tu | decartaseși |
| el / ea | decartase |
| noi | decartaserăm |
| voi | decartaserăți |
| ei / ele | decartaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să decartez |
| tu | să decartezi |
| el / ea | să decarteze |
| noi | să decartăm |
| voi | să decartați |
| ei / ele | să decarteze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | decartează |
| voi | decartați |
Negativ
| tu | nu nu decarta |
| voi | nu nu decartați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a decarta |
Gerunziu
| — | decartând |
Participiu
| — | decartat |