Conjugation of cumula
to cumulate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | cumulez |
| tu | cumulezi |
| el / ea | cumulează |
| noi | cumulăm |
| voi | cumulați |
| ei / ele | cumulează |
Imperfect
| eu | cumulam |
| tu | cumulai |
| el / ea | cumula |
| noi | cumulam |
| voi | cumulați |
| ei / ele | cumulau |
Perfectul simplu
| eu | cumulai |
| tu | cumulași |
| el / ea | cumulă |
| noi | cumularăm |
| voi | cumularăți |
| ei / ele | cumulară |
Mai mult ca perfectul
| eu | cumulasem |
| tu | cumulaseși |
| el / ea | cumulase |
| noi | cumulaserăm |
| voi | cumulaserăți |
| ei / ele | cumulaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să cumulez |
| tu | să cumulezi |
| el / ea | să cumuleze |
| noi | să cumulăm |
| voi | să cumulați |
| ei / ele | să cumuleze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | cumulează |
| voi | cumulați |
Negativ
| tu | nu nu cumula |
| voi | nu nu cumulați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a cumula |
Gerunziu
| — | cumulând |
Participiu
| — | cumulat |