Conjugation of cunună
kuˈnu.nəthird-person singular/plural present indicative Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | cunun |
| tu | cununi |
| el / ea | cunună |
| noi | cununăm |
| voi | cununați |
| ei / ele | cunună |
Imperfect
| eu | cununam |
| tu | cununai |
| el / ea | cununa |
| noi | cununam |
| voi | cununați |
| ei / ele | cununau |
Perfectul simplu
| eu | cununai |
| tu | cununași |
| el / ea | cunună |
| noi | cununarăm |
| voi | cununarăți |
| ei / ele | cununară |
Mai mult ca perfectul
| eu | cununasem |
| tu | cununaseși |
| el / ea | cununase |
| noi | cununaserăm |
| voi | cununaserăți |
| ei / ele | cununaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să cunun |
| tu | să cununi |
| el / ea | să cunune |
| noi | să cununăm |
| voi | să cununați |
| ei / ele | să cunune |
Imperativ
Afirmativ
| tu | cunună |
| voi | cununați |
Negativ
| tu | nu nu cununa |
| voi | nu nu cununați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a cununa |
Gerunziu
| — | cununând |
Participiu
| — | cununat |