Conjugation of culege
to collect, gather Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | culeg |
| tu | culegi |
| el / ea | culege |
| noi | culegem |
| voi | culegeți |
| ei / ele | culeg |
Imperfect
| eu | culegeam |
| tu | culegeai |
| el / ea | culegea |
| noi | culegeam |
| voi | culegeați |
| ei / ele | culegeau |
Perfectul simplu
| eu | culesei |
| tu | culeseși |
| el / ea | culese |
| noi | culeserăm |
| voi | culeserăți |
| ei / ele | culeseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | culesesem |
| tu | culeseseși |
| el / ea | culesese |
| noi | culeseserăm |
| voi | culeseserăți |
| ei / ele | culeseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să culeg |
| tu | să culegi |
| el / ea | să culeagă |
| noi | să culegem |
| voi | să culegeți |
| ei / ele | să culeagă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | culege |
| voi | culegeți |
Negativ
| tu | nu nu culege |
| voi | nu nu culegeți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a culege |
Gerunziu
| — | culegând |
Participiu
| — | cules |