Conjugation of culmina
to culminate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | culminez |
| tu | culminezi |
| el / ea | culminează |
| noi | culminăm |
| voi | culminați |
| ei / ele | culminează |
Imperfect
| eu | culminam |
| tu | culminai |
| el / ea | culmina |
| noi | culminam |
| voi | culminați |
| ei / ele | culminau |
Perfectul simplu
| eu | culminai |
| tu | culminași |
| el / ea | culmină |
| noi | culminarăm |
| voi | culminarăți |
| ei / ele | culminară |
Mai mult ca perfectul
| eu | culminasem |
| tu | culminaseși |
| el / ea | culminase |
| noi | culminaserăm |
| voi | culminaserăți |
| ei / ele | culminaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să culminez |
| tu | să culminezi |
| el / ea | să culmineze |
| noi | să culminăm |
| voi | să culminați |
| ei / ele | să culmineze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | culminează |
| voi | culminați |
Negativ
| tu | nu nu culmina |
| voi | nu nu culminați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a culmina |
Gerunziu
| — | culminând |
Participiu
| — | culminat |