Conjugation of conviețui
to live together Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | conviețuiesc |
| tu | conviețuiești |
| el / ea | conviețuiește |
| noi | conviețuim |
| voi | conviețuiți |
| ei / ele | conviețuiesc |
Imperfect
| eu | conviețuiam |
| tu | conviețuiai |
| el / ea | conviețuia |
| noi | conviețuiam |
| voi | conviețuiați |
| ei / ele | conviețuiau |
Perfectul simplu
| eu | conviețuii |
| tu | conviețuiși |
| el / ea | conviețui |
| noi | conviețuirăm |
| voi | conviețuirăți |
| ei / ele | conviețuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | conviețuisem |
| tu | conviețuiseși |
| el / ea | conviețuise |
| noi | conviețuiserăm |
| voi | conviețuiserăți |
| ei / ele | conviețuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să conviețuiesc |
| tu | să conviețuiești |
| el / ea | să conviețuiască |
| noi | să conviețuim |
| voi | să conviețuiți |
| ei / ele | să conviețuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | conviețuiește |
| voi | conviețuiți |
Negativ
| tu | nu nu conviețui |
| voi | nu nu conviețuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a conviețui |
Gerunziu
| — | conviețuind |
Participiu
| — | conviețuit |