Conjugation of comândui
to command an army Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | comânduiesc |
| tu | comânduiești |
| el / ea | comânduiește |
| noi | comânduim |
| voi | comânduiți |
| ei / ele | comânduiesc |
Imperfect
| eu | comânduiam |
| tu | comânduiai |
| el / ea | comânduia |
| noi | comânduiam |
| voi | comânduiați |
| ei / ele | comânduiau |
Perfectul simplu
| eu | comânduii |
| tu | comânduiși |
| el / ea | comândui |
| noi | comânduirăm |
| voi | comânduirăți |
| ei / ele | comânduiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | comânduisem |
| tu | comânduiseși |
| el / ea | comânduise |
| noi | comânduiserăm |
| voi | comânduiserăți |
| ei / ele | comânduiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să comânduiesc |
| tu | să comânduiești |
| el / ea | să comânduiască |
| noi | să comânduim |
| voi | să comânduiți |
| ei / ele | să comânduiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | comânduiește |
| voi | comânduiți |
Negativ
| tu | nu nu comândui |
| voi | nu nu comânduiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a comândui |
Gerunziu
| — | comânduind |
Participiu
| — | comânduit |