Conjugation of combate
komˈba.teto control; to take measures against; to beat or force back Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | combat |
| tu | combați |
| el / ea | combate |
| noi | combatem |
| voi | combateți |
| ei / ele | combat |
Imperfect
| eu | combăteam |
| tu | combăteai |
| el / ea | combătea |
| noi | combăteam |
| voi | combăteați |
| ei / ele | combăteau |
Perfectul simplu
| eu | combătui |
| tu | combătuși |
| el / ea | combătu |
| noi | combăturăm |
| voi | combăturăți |
| ei / ele | combătură |
Mai mult ca perfectul
| eu | combătusem |
| tu | combătuseși |
| el / ea | combătuse |
| noi | combătuserăm |
| voi | combătuserăți |
| ei / ele | combătuseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să combat |
| tu | să combați |
| el / ea | să combată |
| noi | să combatem |
| voi | să combateți |
| ei / ele | să combată |
Imperativ
Afirmativ
| tu | combate |
| voi | combateți |
Negativ
| tu | nu nu combate |
| voi | nu nu combateți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a combate |
Gerunziu
| — | combătând |
Participiu
| — | combătut |