Conjugation of comândălui
to command Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | comândălui |
| tu | comândălui |
| el / ea | comândăluie |
| noi | comândăluim |
| voi | comândăluiți |
| ei / ele | comândăluie |
Imperfect
| eu | comândăluiam |
| tu | comândăluiai |
| el / ea | comândăluia |
| noi | comândăluiam |
| voi | comândăluiați |
| ei / ele | comândăluiau |
Perfectul simplu
| eu | comândăluii |
| tu | comândăluiși |
| el / ea | comândălui |
| noi | comândăluirăm |
| voi | comândăluirăți |
| ei / ele | comândăluiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | comândăluisem |
| tu | comândăluiseși |
| el / ea | comândăluise |
| noi | comândăluiserăm |
| voi | comândăluiserăți |
| ei / ele | comândăluiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să comândălui |
| tu | să comândălui |
| el / ea | să comândăluie |
| noi | să comândăluim |
| voi | să comândăluiți |
| ei / ele | să comândăluie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | comândăluie |
| voi | comândăluiți |
Negativ
| tu | nu nu comândălui |
| voi | nu nu comândăluiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a comândălui |
Gerunziu
| — | comândăluind |
Participiu
| — | comândăluit |