Conjugation of coincide
to coincide Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | coincid |
| tu | coincizi |
| el / ea | coincide |
| noi | coincidem |
| voi | coincideți |
| ei / ele | coincid |
Imperfect
| eu | coincideam |
| tu | coincideai |
| el / ea | coincidea |
| noi | coincideam |
| voi | coincideați |
| ei / ele | coincideau |
Perfectul simplu
| eu | coincisei |
| tu | coinciseși |
| el / ea | coincise |
| noi | coinciserăm |
| voi | coinciserăți |
| ei / ele | coinciseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | coincisesem |
| tu | coinciseseși |
| el / ea | coincisese |
| noi | coinciseserăm |
| voi | coinciseserăți |
| ei / ele | coinciseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să coincid |
| tu | să coincizi |
| el / ea | să coincidă |
| noi | să coincidem |
| voi | să coincideți |
| ei / ele | să coincidă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | coincide |
| voi | coincideți |
Negativ
| tu | nu nu coincide |
| voi | nu nu coincideți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a coincide |
Gerunziu
| — | coincizând |
Participiu
| — | coincis |