Conjugation of colăcări
to recite an epithalamium, nuptial poem Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | colăcăresc |
| tu | colăcărești |
| el / ea | colăcărește |
| noi | colăcărim |
| voi | colăcăriți |
| ei / ele | colăcăresc |
Imperfect
| eu | colăcăream |
| tu | colăcăreai |
| el / ea | colăcărea |
| noi | colăcăream |
| voi | colăcăreați |
| ei / ele | colăcăreau |
Perfectul simplu
| eu | colăcării |
| tu | colăcăriși |
| el / ea | colăcări |
| noi | colăcărirăm |
| voi | colăcărirăți |
| ei / ele | colăcăriră |
Mai mult ca perfectul
| eu | colăcărisem |
| tu | colăcăriseși |
| el / ea | colăcărise |
| noi | colăcăriserăm |
| voi | colăcăriserăți |
| ei / ele | colăcăriseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să colăcăresc |
| tu | să colăcărești |
| el / ea | să colăcărească |
| noi | să colăcărim |
| voi | să colăcăriți |
| ei / ele | să colăcărească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | colăcărește |
| voi | colăcăriți |
Negativ
| tu | nu nu colăcări |
| voi | nu nu colăcăriți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a colăcări |
Gerunziu
| — | colăcărind |
Participiu
| — | colăcărit |