Conjugation of chiorî
to become blind; lose one's sight Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | chiorăsc |
| tu | chiorăști |
| el / ea | chiorăște |
| noi | chiorâm |
| voi | chiorâți |
| ei / ele | chiorăsc |
Imperfect
| eu | chioram |
| tu | chiorai |
| el / ea | chiora |
| noi | chioram |
| voi | chiorați |
| ei / ele | chiorau |
Perfectul simplu
| eu | chiorâi |
| tu | chiorâși |
| el / ea | chiorî |
| noi | chiorârăm |
| voi | chiorârăți |
| ei / ele | chiorâră |
Mai mult ca perfectul
| eu | chiorâsem |
| tu | chiorâseși |
| el / ea | chiorâse |
| noi | chiorâserăm |
| voi | chiorâserăți |
| ei / ele | chiorâseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să chiorăsc |
| tu | să chiorăști |
| el / ea | să chiorască |
| noi | să chiorâm |
| voi | să chiorâți |
| ei / ele | să chiorască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | chiorăște |
| voi | chiorâți |
Negativ
| tu | nu nu chiorî |
| voi | nu nu chiorâți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a chiorî |
Gerunziu
| — | chiorând |
Participiu
| — | chiorât |