Conjugation of chiti
to ponder, to think Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | chitesc |
| tu | chitești |
| el / ea | chitește |
| noi | chitim |
| voi | chitiți |
| ei / ele | chitesc |
Imperfect
| eu | chiteam |
| tu | chiteai |
| el / ea | chitea |
| noi | chiteam |
| voi | chiteați |
| ei / ele | chiteau |
Perfectul simplu
| eu | chitii |
| tu | chitiși |
| el / ea | chiti |
| noi | chitirăm |
| voi | chitirăți |
| ei / ele | chitiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | chitisem |
| tu | chitiseși |
| el / ea | chitise |
| noi | chitiserăm |
| voi | chitiserăți |
| ei / ele | chitiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să chitesc |
| tu | să chitești |
| el / ea | să chitească |
| noi | să chitim |
| voi | să chitiți |
| ei / ele | să chitească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | chitește |
| voi | chitiți |
Negativ
| tu | nu nu chiti |
| voi | nu nu chitiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a chiti |
Gerunziu
| — | chitind |
Participiu
| — | chitit |