Conjugation of căsători
kə.sə.toˈrito marry, wed (become married or wedded to), get married Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | căsătoresc |
| tu | căsătorești |
| el / ea | căsătorește |
| noi | căsătorim |
| voi | căsătoriți |
| ei / ele | căsătoresc |
Imperfect
| eu | căsătoream |
| tu | căsătoreai |
| el / ea | căsătorea |
| noi | căsătoream |
| voi | căsătoreați |
| ei / ele | căsătoreau |
Perfectul simplu
| eu | căsătorii |
| tu | căsătoriși |
| el / ea | căsători |
| noi | căsătorirăm |
| voi | căsătorirăți |
| ei / ele | căsătoriră |
Mai mult ca perfectul
| eu | căsătorisem |
| tu | căsătoriseși |
| el / ea | căsătorise |
| noi | căsătoriserăm |
| voi | căsătoriserăți |
| ei / ele | căsătoriseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să căsătoresc |
| tu | să căsătorești |
| el / ea | să căsătorească |
| noi | să căsătorim |
| voi | să căsătoriți |
| ei / ele | să căsătorească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | căsătorește |
| voi | căsătoriți |
Negativ
| tu | nu nu căsători |
| voi | nu nu căsătoriți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a căsători |
Gerunziu
| — | căsătorind |
Participiu
| — | căsătorit |