Conjugation of căpui
to grab Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | căpuiesc |
| tu | căpuiești |
| el / ea | căpuiește |
| noi | căpuim |
| voi | căpuiți |
| ei / ele | căpuiesc |
Imperfect
| eu | căpuiam |
| tu | căpuiai |
| el / ea | căpuia |
| noi | căpuiam |
| voi | căpuiați |
| ei / ele | căpuiau |
Perfectul simplu
| eu | căpuii |
| tu | căpuiși |
| el / ea | căpui |
| noi | căpuirăm |
| voi | căpuirăți |
| ei / ele | căpuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | căpuisem |
| tu | căpuiseși |
| el / ea | căpuise |
| noi | căpuiserăm |
| voi | căpuiserăți |
| ei / ele | căpuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să căpuiesc |
| tu | să căpuiești |
| el / ea | să căpuiască |
| noi | să căpuim |
| voi | să căpuiți |
| ei / ele | să căpuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | căpuiește |
| voi | căpuiți |
Negativ
| tu | nu nu căpui |
| voi | nu nu căpuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a căpui |
Gerunziu
| — | căpuind |
Participiu
| — | căpuit |