Conjugation of cărăbăni
to scram, to flee Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | cărăbănesc |
| tu | cărăbănești |
| el / ea | cărăbănește |
| noi | cărăbănim |
| voi | cărăbăniți |
| ei / ele | cărăbănesc |
Imperfect
| eu | cărăbăneam |
| tu | cărăbăneai |
| el / ea | cărăbănea |
| noi | cărăbăneam |
| voi | cărăbăneați |
| ei / ele | cărăbăneau |
Perfectul simplu
| eu | cărăbănii |
| tu | cărăbăniși |
| el / ea | cărăbăni |
| noi | cărăbănirăm |
| voi | cărăbănirăți |
| ei / ele | cărăbăniră |
Mai mult ca perfectul
| eu | cărăbănisem |
| tu | cărăbăniseși |
| el / ea | cărăbănise |
| noi | cărăbăniserăm |
| voi | cărăbăniserăți |
| ei / ele | cărăbăniseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să cărăbănesc |
| tu | să cărăbănești |
| el / ea | să cărăbănească |
| noi | să cărăbănim |
| voi | să cărăbăniți |
| ei / ele | să cărăbănească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | cărăbănește |
| voi | cărăbăniți |
Negativ
| tu | nu nu cărăbăni |
| voi | nu nu cărăbăniți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a cărăbăni |
Gerunziu
| — | cărăbănind |
Participiu
| — | cărăbănit |