Conjugation of arăduce
to be like, seem like, come closer to in appearance or some other aspect Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | arăduc |
| tu | arăduci |
| el / ea | arăduce |
| noi | arăducem |
| voi | arăduceți |
| ei / ele | arăduc |
Imperfect
| eu | arăduceam |
| tu | arăduceai |
| el / ea | arăducea |
| noi | arăduceam |
| voi | arăduceați |
| ei / ele | arăduceau |
Perfectul simplu
| eu | arădusei |
| tu | arăduseși |
| el / ea | arăduse |
| noi | arăduserăm |
| voi | arăduserăți |
| ei / ele | arăduseră |
Mai mult ca perfectul
| eu | arădusesem |
| tu | arăduseseși |
| el / ea | arădusese |
| noi | arăduseserăm |
| voi | arăduseserăți |
| ei / ele | arăduseseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să arăduc |
| tu | să arăduci |
| el / ea | să arăducă |
| noi | să arăducem |
| voi | să arăduceți |
| ei / ele | să arăducă |
Imperativ
Afirmativ
| tu | arădu |
| voi | arăduceți |
Negativ
| tu | nu nu arăduce |
| voi | nu nu arăduceți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a arăduce |
Gerunziu
| — | arăducând |
Participiu
| — | arădus |