Indicativ
Prezent
| eu | arăduiesc |
| tu | arăduiești |
| el / ea | arăduiește |
| noi | arăduim |
| voi | arăduiți |
| ei / ele | arăduiesc |
Imperfect
| eu | arăduiam |
| tu | arăduiai |
| el / ea | arăduia |
| noi | arăduiam |
| voi | arăduiați |
| ei / ele | arăduiau |
Perfectul simplu
| eu | arăduii |
| tu | arăduiși |
| el / ea | arădui |
| noi | arăduirăm |
| voi | arăduirăți |
| ei / ele | arăduiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | arăduisem |
| tu | arăduiseși |
| el / ea | arăduise |
| noi | arăduiserăm |
| voi | arăduiserăți |
| ei / ele | arăduiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să arăduiesc |
| tu | să arăduiești |
| el / ea | să arăduiască |
| noi | să arăduim |
| voi | să arăduiți |
| ei / ele | să arăduiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | arăduiește |
| voi | arăduiți |
Negativ
| tu | nu nu arădui |
| voi | nu nu arăduiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a arădui |
Gerunziu
| — | arăduind |
Participiu
| — | arăduit |