Conjugation of amănunți
to detail Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | amănunțesc |
| tu | amănunțești |
| el / ea | amănunțește |
| noi | amănunțim |
| voi | amănunțiți |
| ei / ele | amănunțesc |
Imperfect
| eu | amănunțeam |
| tu | amănunțeai |
| el / ea | amănunțea |
| noi | amănunțeam |
| voi | amănunțeați |
| ei / ele | amănunțeau |
Perfectul simplu
| eu | amănunții |
| tu | amănunțiși |
| el / ea | amănunți |
| noi | amănunțirăm |
| voi | amănunțirăți |
| ei / ele | amănunțiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | amănunțisem |
| tu | amănunțiseși |
| el / ea | amănunțise |
| noi | amănunțiserăm |
| voi | amănunțiserăți |
| ei / ele | amănunțiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să amănunțesc |
| tu | să amănunțești |
| el / ea | să amănunțească |
| noi | să amănunțim |
| voi | să amănunțiți |
| ei / ele | să amănunțească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | amănunțește |
| voi | amănunțiți |
Negativ
| tu | nu nu amănunți |
| voi | nu nu amănunțiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a amănunți |
Gerunziu
| — | amănunțind |
Participiu
| — | amănunțit |