Conjugation of șperțui
to bribe Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | șperțuiesc |
| tu | șperțuiești |
| el / ea | șperțuiește |
| noi | șperțuim |
| voi | șperțuiți |
| ei / ele | șperțuiesc |
Imperfect
| eu | șperțuiam |
| tu | șperțuiai |
| el / ea | șperțuia |
| noi | șperțuiam |
| voi | șperțuiați |
| ei / ele | șperțuiau |
Perfectul simplu
| eu | șperțuii |
| tu | șperțuiși |
| el / ea | șperțui |
| noi | șperțuirăm |
| voi | șperțuirăți |
| ei / ele | șperțuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | șperțuisem |
| tu | șperțuiseși |
| el / ea | șperțuise |
| noi | șperțuiserăm |
| voi | șperțuiserăți |
| ei / ele | șperțuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să șperțuiesc |
| tu | să șperțuiești |
| el / ea | să șperțuiască |
| noi | să șperțuim |
| voi | să șperțuiți |
| ei / ele | să șperțuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | șperțuiește |
| voi | șperțuiți |
Negativ
| tu | nu nu șperțui |
| voi | nu nu șperțuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a șperțui |
Gerunziu
| — | șperțuind |
Participiu
| — | șperțuit |