Conjugation of învinui
to accuse Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | învinuiesc |
| tu | învinuiești |
| el / ea | învinuiește |
| noi | învinuim |
| voi | învinuiți |
| ei / ele | învinuiesc |
Imperfect
| eu | învinuiam |
| tu | învinuiai |
| el / ea | învinuia |
| noi | învinuiam |
| voi | învinuiați |
| ei / ele | învinuiau |
Perfectul simplu
| eu | învinuii |
| tu | învinuiși |
| el / ea | învinui |
| noi | învinuirăm |
| voi | învinuirăți |
| ei / ele | învinuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | învinuisem |
| tu | învinuiseși |
| el / ea | învinuise |
| noi | învinuiserăm |
| voi | învinuiserăți |
| ei / ele | învinuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să învinuiesc |
| tu | să învinuiești |
| el / ea | să învinuiască |
| noi | să învinuim |
| voi | să învinuiți |
| ei / ele | să învinuiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | învinuiește |
| voi | învinuiți |
Negativ
| tu | nu nu învinui |
| voi | nu nu învinuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a învinui |
Gerunziu
| — | învinuind |
Participiu
| — | învinuit |