Conjugation of înverșuna
to become rigid, stiff, unyielding, obstinate, inflexible Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înverșunez |
| tu | înverșunezi |
| el / ea | înverșunează |
| noi | înverșunăm |
| voi | înverșunați |
| ei / ele | înverșunează |
Imperfect
| eu | înverșunam |
| tu | înverșunai |
| el / ea | înverșuna |
| noi | înverșunam |
| voi | înverșunați |
| ei / ele | înverșunau |
Perfectul simplu
| eu | înverșunai |
| tu | înverșunași |
| el / ea | înverșună |
| noi | înverșunarăm |
| voi | înverșunarăți |
| ei / ele | înverșunară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înverșunasem |
| tu | înverșunaseși |
| el / ea | înverșunase |
| noi | înverșunaserăm |
| voi | înverșunaserăți |
| ei / ele | înverșunaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înverșunez |
| tu | să înverșunezi |
| el / ea | să înverșuneze |
| noi | să înverșunăm |
| voi | să înverșunați |
| ei / ele | să înverșuneze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înverșunează |
| voi | înverșunați |
Negativ
| tu | nu nu înverșuna |
| voi | nu nu înverșunați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înverșuna |
Gerunziu
| — | înverșunând |
Participiu
| — | înverșunat |