Conjugation of înveșnici
to eternalize Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înveșnicesc |
| tu | înveșnicești |
| el / ea | înveșnicește |
| noi | înveșnicim |
| voi | înveșniciți |
| ei / ele | înveșnicesc |
Imperfect
| eu | înveșniceam |
| tu | înveșniceai |
| el / ea | înveșnicea |
| noi | înveșniceam |
| voi | înveșniceați |
| ei / ele | înveșniceau |
Perfectul simplu
| eu | înveșnicii |
| tu | înveșniciși |
| el / ea | înveșnici |
| noi | înveșnicirăm |
| voi | înveșnicirăți |
| ei / ele | înveșniciră |
Mai mult ca perfectul
| eu | înveșnicisem |
| tu | înveșniciseși |
| el / ea | înveșnicise |
| noi | înveșniciserăm |
| voi | înveșniciserăți |
| ei / ele | înveșniciseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înveșnicesc |
| tu | să înveșnicești |
| el / ea | să înveșnicească |
| noi | să înveșnicim |
| voi | să înveșniciți |
| ei / ele | să înveșnicească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înveșnicește |
| voi | înveșniciți |
Negativ
| tu | nu nu înveșnici |
| voi | nu nu înveșniciți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înveșnici |
Gerunziu
| — | înveșnicind |
Participiu
| — | înveșnicit |