Conjugation of întrupa
to incarnate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | întrupez |
| tu | întrupezi |
| el / ea | întrupează |
| noi | întrupăm |
| voi | întrupați |
| ei / ele | întrupează |
Imperfect
| eu | întrupam |
| tu | întrupai |
| el / ea | întrupa |
| noi | întrupam |
| voi | întrupați |
| ei / ele | întrupau |
Perfectul simplu
| eu | întrupai |
| tu | întrupași |
| el / ea | întrupă |
| noi | întruparăm |
| voi | întruparăți |
| ei / ele | întrupară |
Mai mult ca perfectul
| eu | întrupasem |
| tu | întrupaseși |
| el / ea | întrupase |
| noi | întrupaserăm |
| voi | întrupaserăți |
| ei / ele | întrupaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să întrupez |
| tu | să întrupezi |
| el / ea | să întrupeze |
| noi | să întrupăm |
| voi | să întrupați |
| ei / ele | să întrupeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | întrupează |
| voi | întrupați |
Negativ
| tu | nu nu întrupa |
| voi | nu nu întrupați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a întrupa |
Gerunziu
| — | întrupând |
Participiu
| — | întrupat |