Conjugation of înțugui
to denounce Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înțugui |
| tu | înțugui |
| el / ea | înțuguie |
| noi | înțuguim |
| voi | înțuguiți |
| ei / ele | înțuguie |
Imperfect
| eu | înțuguiam |
| tu | înțuguiai |
| el / ea | înțuguia |
| noi | înțuguiam |
| voi | înțuguiați |
| ei / ele | înțuguiau |
Perfectul simplu
| eu | înțuguii |
| tu | înțuguiși |
| el / ea | înțugui |
| noi | înțuguirăm |
| voi | înțuguirăți |
| ei / ele | înțuguiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | înțuguisem |
| tu | înțuguiseși |
| el / ea | înțuguise |
| noi | înțuguiserăm |
| voi | înțuguiserăți |
| ei / ele | înțuguiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înțugui |
| tu | să înțugui |
| el / ea | să înțuguie |
| noi | să înțuguim |
| voi | să înțuguiți |
| ei / ele | să înțuguie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înțuguie |
| voi | înțuguiți |
Negativ
| tu | nu nu înțugui |
| voi | nu nu înțuguiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înțugui |
Gerunziu
| — | înțuguind |
Participiu
| — | înțuguit |