Conjugation of întâmpla
to happen, occur Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| el / ea | întâmplă |
| ei / ele | întâmplă |
Imperfect
| el / ea | întâmpla |
| ei / ele | întâmplau |
Perfectul simplu
| el / ea | întâmplă |
| ei / ele | întâmplară |
Mai mult ca perfectul
| el / ea | întâmplase |
| ei / ele | întâmplaseră |
Conjunctiv
Prezent
| el / ea | să întâmple |
| ei / ele | să întâmple |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a întâmpla |
Gerunziu
| — | întâmplând |
Participiu
| — | întâmplat |