Conjugation of întărâta
to incite, stir, provoke, stimulate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | întărât |
| tu | întărâți |
| el / ea | întărâtă |
| noi | întărâtăm |
| voi | întărâtați |
| ei / ele | întărâtă |
Imperfect
| eu | întărâtam |
| tu | întărâtai |
| el / ea | întărâta |
| noi | întărâtam |
| voi | întărâtați |
| ei / ele | întărâtau |
Perfectul simplu
| eu | întărâtai |
| tu | întărâtași |
| el / ea | întărâtă |
| noi | întărâtarăm |
| voi | întărâtarăți |
| ei / ele | întărâtară |
Mai mult ca perfectul
| eu | întărâtasem |
| tu | întărâtaseși |
| el / ea | întărâtase |
| noi | întărâtaserăm |
| voi | întărâtaserăți |
| ei / ele | întărâtaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să întărât |
| tu | să întărâți |
| el / ea | să întărâte |
| noi | să întărâtăm |
| voi | să întărâtați |
| ei / ele | să întărâte |
Imperativ
Afirmativ
| tu | întărâtă |
| voi | întărâtați |
Negativ
| tu | nu nu întărâta |
| voi | nu nu întărâtați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a întărâta |
Gerunziu
| — | întărâtând |
Participiu
| — | întărâtat |