Conjugation of înstrăina
to alienate Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înstrăinez |
| tu | înstrăinezi |
| el / ea | înstrăinează |
| noi | înstrăinăm |
| voi | înstrăinați |
| ei / ele | înstrăinează |
Imperfect
| eu | înstrăinam |
| tu | înstrăinai |
| el / ea | înstrăina |
| noi | înstrăinam |
| voi | înstrăinați |
| ei / ele | înstrăinau |
Perfectul simplu
| eu | înstrăinai |
| tu | înstrăinași |
| el / ea | înstrăină |
| noi | înstrăinarăm |
| voi | înstrăinarăți |
| ei / ele | înstrăinară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înstrăinasem |
| tu | înstrăinaseși |
| el / ea | înstrăinase |
| noi | înstrăinaserăm |
| voi | înstrăinaserăți |
| ei / ele | înstrăinaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înstrăinez |
| tu | să înstrăinezi |
| el / ea | să înstrăineze |
| noi | să înstrăinăm |
| voi | să înstrăinați |
| ei / ele | să înstrăineze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înstrăinează |
| voi | înstrăinați |
Negativ
| tu | nu nu înstrăina |
| voi | nu nu înstrăinați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înstrăina |
Gerunziu
| — | înstrăinând |
Participiu
| — | înstrăinat |