Conjugation of înscăuna
to enthrone Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înscăunez |
| tu | înscăunezi |
| el / ea | înscăunează |
| noi | înscăunăm |
| voi | înscăunați |
| ei / ele | înscăunează |
Imperfect
| eu | înscăunam |
| tu | înscăunai |
| el / ea | înscăuna |
| noi | înscăunam |
| voi | înscăunați |
| ei / ele | înscăunau |
Perfectul simplu
| eu | înscăunai |
| tu | înscăunași |
| el / ea | înscăună |
| noi | înscăunarăm |
| voi | înscăunarăți |
| ei / ele | înscăunară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înscăunasem |
| tu | înscăunaseși |
| el / ea | înscăunase |
| noi | înscăunaserăm |
| voi | înscăunaserăți |
| ei / ele | înscăunaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înscăunez |
| tu | să înscăunezi |
| el / ea | să înscăuneze |
| noi | să înscăunăm |
| voi | să înscăunați |
| ei / ele | să înscăuneze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înscăunează |
| voi | înscăunați |
Negativ
| tu | nu nu înscăuna |
| voi | nu nu înscăunați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înscăuna |
Gerunziu
| — | înscăunând |
Participiu
| — | înscăunat |