Conjugation of înrudi
to be or become related to Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înrudesc |
| tu | înrudești |
| el / ea | înrudește |
| noi | înrudim |
| voi | înrudiți |
| ei / ele | înrudesc |
Imperfect
| eu | înrudeam |
| tu | înrudeai |
| el / ea | înrudea |
| noi | înrudeam |
| voi | înrudeați |
| ei / ele | înrudeau |
Perfectul simplu
| eu | înrudii |
| tu | înrudiși |
| el / ea | înrudi |
| noi | înrudirăm |
| voi | înrudirăți |
| ei / ele | înrudiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | înrudisem |
| tu | înrudiseși |
| el / ea | înrudise |
| noi | înrudiserăm |
| voi | înrudiserăți |
| ei / ele | înrudiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înrudesc |
| tu | să înrudești |
| el / ea | să înrudească |
| noi | să înrudim |
| voi | să înrudiți |
| ei / ele | să înrudească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înrudește |
| voi | înrudiți |
Negativ
| tu | nu nu înrudi |
| voi | nu nu înrudiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înrudi |
Gerunziu
| — | înrudind |
Participiu
| — | înrudit |