Conjugation of înrăi
to become malicious, wicked Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înrăiesc |
| tu | înrăiești |
| el / ea | înrăiește |
| noi | înrăim |
| voi | înrăiți |
| ei / ele | înrăiesc |
Imperfect
| eu | înrăiam |
| tu | înrăiai |
| el / ea | înrăia |
| noi | înrăiam |
| voi | înrăiați |
| ei / ele | înrăiau |
Perfectul simplu
| eu | înrăii |
| tu | înrăiși |
| el / ea | înrăi |
| noi | înrăirăm |
| voi | înrăirăți |
| ei / ele | înrăiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | înrăisem |
| tu | înrăiseși |
| el / ea | înrăise |
| noi | înrăiserăm |
| voi | înrăiserăți |
| ei / ele | înrăiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înrăiesc |
| tu | să înrăiești |
| el / ea | să înrăiască |
| noi | să înrăim |
| voi | să înrăiți |
| ei / ele | să înrăiască |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înrăiește |
| voi | înrăiți |
Negativ
| tu | nu nu înrăi |
| voi | nu nu înrăiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înrăi |
Gerunziu
| — | înrăind |
Participiu
| — | înrăit |