Conjugation of înnobila
ennoble Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înnobilez |
| tu | înnobilezi |
| el / ea | înnobilează |
| noi | înnobilăm |
| voi | înnobilați |
| ei / ele | înnobilează |
Imperfect
| eu | înnobilam |
| tu | înnobilai |
| el / ea | înnobila |
| noi | înnobilam |
| voi | înnobilați |
| ei / ele | înnobilau |
Perfectul simplu
| eu | înnobilai |
| tu | înnobilași |
| el / ea | înnobilă |
| noi | înnobilarăm |
| voi | înnobilarăți |
| ei / ele | înnobilară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înnobilasem |
| tu | înnobilaseși |
| el / ea | înnobilase |
| noi | înnobilaserăm |
| voi | înnobilaserăți |
| ei / ele | înnobilaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înnobilez |
| tu | să înnobilezi |
| el / ea | să înnobileze |
| noi | să înnobilăm |
| voi | să înnobilați |
| ei / ele | să înnobileze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înnobilează |
| voi | înnobilați |
Negativ
| tu | nu nu înnobila |
| voi | nu nu înnobilați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înnobila |
Gerunziu
| — | înnobilând |
Participiu
| — | înnobilat |