Indicativ
Prezent
| eu | înnebunesc |
| tu | înnebunești |
| el / ea | înnebunește |
| noi | înnebunim |
| voi | înnebuniți |
| ei / ele | înnebunesc |
Imperfect
| eu | înnebuneam |
| tu | înnebuneai |
| el / ea | înnebunea |
| noi | înnebuneam |
| voi | înnebuneați |
| ei / ele | înnebuneau |
Perfectul simplu
| eu | înnebunii |
| tu | înnebuniși |
| el / ea | înnebuni |
| noi | înnebunirăm |
| voi | înnebunirăți |
| ei / ele | înnebuniră |
Mai mult ca perfectul
| eu | înnebunisem |
| tu | înnebuniseși |
| el / ea | înnebunise |
| noi | înnebuniserăm |
| voi | înnebuniserăți |
| ei / ele | înnebuniseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înnebunesc |
| tu | să înnebunești |
| el / ea | să înnebunească |
| noi | să înnebunim |
| voi | să înnebuniți |
| ei / ele | să înnebunească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înnebunește |
| voi | înnebuniți |
Negativ
| tu | nu nu înnebuni |
| voi | nu nu înnebuniți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înnebuni |
Gerunziu
| — | înnebunind |
Participiu
| — | înnebunit |