Conjugation of înclina
to incline (all senses) Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | înclin |
| tu | înclini |
| el / ea | înclină |
| noi | înclinăm |
| voi | înclinați |
| ei / ele | înclină |
Imperfect
| eu | înclinam |
| tu | înclinai |
| el / ea | înclina |
| noi | înclinam |
| voi | înclinați |
| ei / ele | înclinau |
Perfectul simplu
| eu | înclinai |
| tu | înclinași |
| el / ea | înclină |
| noi | înclinarăm |
| voi | înclinarăți |
| ei / ele | înclinară |
Mai mult ca perfectul
| eu | înclinasem |
| tu | înclinaseși |
| el / ea | înclinase |
| noi | înclinaserăm |
| voi | înclinaserăți |
| ei / ele | înclinaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să înclin |
| tu | să înclini |
| el / ea | să încline |
| noi | să înclinăm |
| voi | să înclinați |
| ei / ele | să încline |
Imperativ
Afirmativ
| tu | înclină |
| voi | înclinați |
Negativ
| tu | nu nu înclina |
| voi | nu nu înclinați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a înclina |
Gerunziu
| — | înclinând |
Participiu
| — | înclinat |