Conjugation of închina
ɨn.kiˈnato pray, to prostrate oneself, cross oneself Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | închin |
| tu | închini |
| el / ea | închină |
| noi | închinăm |
| voi | închinați |
| ei / ele | închină |
Imperfect
| eu | închinam |
| tu | închinai |
| el / ea | închina |
| noi | închinam |
| voi | închinați |
| ei / ele | închinau |
Perfectul simplu
| eu | închinai |
| tu | închinași |
| el / ea | închină |
| noi | închinarăm |
| voi | închinarăți |
| ei / ele | închinară |
Mai mult ca perfectul
| eu | închinasem |
| tu | închinaseși |
| el / ea | închinase |
| noi | închinaserăm |
| voi | închinaserăți |
| ei / ele | închinaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să închin |
| tu | să închini |
| el / ea | să închine |
| noi | să închinăm |
| voi | să închinați |
| ei / ele | să închine |
Imperativ
Afirmativ
| tu | închină |
| voi | închinați |
Negativ
| tu | nu nu închina |
| voi | nu nu închinați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a închina |
Gerunziu
| — | închinând |
Participiu
| — | închinat |