Conjugation of închipui
to imagine, envisage, fancy Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | închipui |
| tu | închipui |
| el / ea | închipuie |
| noi | închipuim |
| voi | închipuiți |
| ei / ele | închipuie |
Imperfect
| eu | închipuiam |
| tu | închipuiai |
| el / ea | închipuia |
| noi | închipuiam |
| voi | închipuiați |
| ei / ele | închipuiau |
Perfectul simplu
| eu | închipuii |
| tu | închipuiși |
| el / ea | închipui |
| noi | închipuirăm |
| voi | închipuirăți |
| ei / ele | închipuiră |
Mai mult ca perfectul
| eu | închipuisem |
| tu | închipuiseși |
| el / ea | închipuise |
| noi | închipuiserăm |
| voi | închipuiserăți |
| ei / ele | închipuiseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să închipui |
| tu | să închipui |
| el / ea | să închipuie |
| noi | să închipuim |
| voi | să închipuiți |
| ei / ele | să închipuie |
Imperativ
Afirmativ
| tu | închipuie |
| voi | închipuiți |
Negativ
| tu | nu nu închipui |
| voi | nu nu închipuiți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a închipui |
Gerunziu
| — | închipuind |
Participiu
| — | închipuit |