Conjugation of îmbălsăma
to embalm Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | îmbălsămez |
| tu | îmbălsămezi |
| el / ea | îmbălsămează |
| noi | îmbălsămăm |
| voi | îmbălsămați |
| ei / ele | îmbălsămează |
Imperfect
| eu | îmbălsămam |
| tu | îmbălsămai |
| el / ea | îmbălsăma |
| noi | îmbălsămam |
| voi | îmbălsămați |
| ei / ele | îmbălsămau |
Perfectul simplu
| eu | îmbălsămai |
| tu | îmbălsămași |
| el / ea | îmbălsămă |
| noi | îmbălsămarăm |
| voi | îmbălsămarăți |
| ei / ele | îmbălsămară |
Mai mult ca perfectul
| eu | îmbălsămasem |
| tu | îmbălsămaseși |
| el / ea | îmbălsămase |
| noi | îmbălsămaserăm |
| voi | îmbălsămaserăți |
| ei / ele | îmbălsămaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să îmbălsămez |
| tu | să îmbălsămezi |
| el / ea | să îmbălsămeze |
| noi | să îmbălsămăm |
| voi | să îmbălsămați |
| ei / ele | să îmbălsămeze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | îmbălsămează |
| voi | îmbălsămați |
Negativ
| tu | nu nu îmbălsăma |
| voi | nu nu îmbălsămați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îmbălsăma |
Gerunziu
| — | îmbălsămând |
Participiu
| — | îmbălsămat |