Conjugation of îmbăgiua
to deceive, confuse someone, entangle Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | îmbăgiuez |
| tu | îmbăgiuezi |
| el / ea | îmbăgiuază |
| noi | îmbăgiuăm |
| voi | îmbăgiuați |
| ei / ele | îmbăgiuază |
Imperfect
| eu | îmbăgiuam |
| tu | îmbăgiuai |
| el / ea | îmbăgiua |
| noi | îmbăgiuam |
| voi | îmbăgiuați |
| ei / ele | îmbăgiuau |
Perfectul simplu
| eu | îmbăgiuai |
| tu | îmbăgiuași |
| el / ea | îmbăgiuă |
| noi | îmbăgiuarăm |
| voi | îmbăgiuarăți |
| ei / ele | îmbăgiuară |
Mai mult ca perfectul
| eu | îmbăgiuasem |
| tu | îmbăgiuaseși |
| el / ea | îmbăgiuase |
| noi | îmbăgiuaserăm |
| voi | îmbăgiuaserăți |
| ei / ele | îmbăgiuaseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să îmbăgiuez |
| tu | să îmbăgiuezi |
| el / ea | să îmbăgiueze |
| noi | să îmbăgiuăm |
| voi | să îmbăgiuați |
| ei / ele | să îmbăgiueze |
Imperativ
Afirmativ
| tu | îmbăgiuează |
| voi | îmbăgiuați |
Negativ
| tu | nu nu îmbăgiua |
| voi | nu nu îmbăgiuați |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a îmbăgiua |
Gerunziu
| — | îmbăgiuând |
Participiu
| — | îmbăgiuat |