Conjugation of zămisli
to conceive (a child), to give birth Ver definición completa →
Indicativ
Prezent
| eu | zămislesc |
| tu | zămislești |
| el / ea | zămislește |
| noi | zămislim |
| voi | zămisliți |
| ei / ele | zămislesc |
Imperfect
| eu | zămisleam |
| tu | zămisleai |
| el / ea | zămislea |
| noi | zămisleam |
| voi | zămisleați |
| ei / ele | zămisleau |
Perfectul simplu
| eu | zămislii |
| tu | zămisliși |
| el / ea | zămisli |
| noi | zămislirăm |
| voi | zămislirăți |
| ei / ele | zămisliră |
Mai mult ca perfectul
| eu | zămislisem |
| tu | zămisliseși |
| el / ea | zămislise |
| noi | zămisliserăm |
| voi | zămisliserăți |
| ei / ele | zămisliseră |
Conjunctiv
Prezent
| eu | să zămislesc |
| tu | să zămislești |
| el / ea | să zămislească |
| noi | să zămislim |
| voi | să zămisliți |
| ei / ele | să zămislească |
Imperativ
Afirmativ
| tu | zămislește |
| voi | zămisliți |
Negativ
| tu | nu nu zămisli |
| voi | nu nu zămisliți |
Forme nepersonale
Infinitiv
| — | a zămisli |
Gerunziu
| — | zămislind |
Participiu
| — | zămislit |